APTITÚDINE, aptitudini, s. f. Însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; aplicație, înclinație, dar². – Din lat. aptitudo, -inis, fr. aptitude. Vezi definitia »

OBTENȚIÚNE s. f. obținere. (< fr. obtention, lat. obtentio) Vezi definitia »

ELIZIÚNE, eliziuni, s. f. Suprimare a vocalei finale a unui cuvânt când cuvântul următor începe tot cu o vocală. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. élision, lat. elisio, -onis. Vezi definitia »

fărcáne s.f. pl. (reg.) părțile zgrunțuroase ce rămân pe pereții minelor de sare. Vezi definitia »

VERZĂCIÚNE, verzăciuni, s. f. (Pop.) Verzătură. – Din verzi (pl. lui verde) + suf. -ic-iune. Vezi definitia »