Definita cuvantului contingent
CONTINGÉNT, -Ă adj. Care poate să se producă, să vină din întâmplare; care poate să se producă sau nu; întâmplător, fortuit. // s.n. 1. Totalitatea tinerilor încorporați în același an în serviciul militar. 2. Grup omogen de oameni. 3. Cantitate maximă de mărfuri care poate fi importată sau exportată într-o anumită perioadă. [Var. contigent s.n. / < fr. contingent, cf. lat. contingens – care vine din întâmplare].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu contingent
COMBATÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care participă la o luptă, care face parte dintr-o unitate militară de luptă. ♦ (Fig.) Cel care luptă activ (pentru o idee, pentru un scop etc.). [< fr. combattant]. Vezi definitia »
EXASPERÁNT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează; înnebunitor. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérant. Vezi definitia »
ORCHESTRÁNT, -Ă, orchestranți, -te, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o orchestră; instrumentist. – Orchestră + suf. -ant. Vezi definitia »
inelocvent = ceva ne elocvent Vezi definitia »
PROIECTÁNT, -Ă I. adj. (mat.) care servește la proiecție. ♦ dreaptă ~ă (și s. f.) = dreaptă care unește un punct cu proiecția sa pe un plan. II. s. m. f. cel care întocmește proiecte (3). (< germ. Projektant) Vezi definitia »