CARTOTÉCĂ, cartoteci, s. f. Totalitatea fișelor de evidență care cuprind date privitoare la materialele sau la persoanele dintr-o instituție, orânduite după anumite criterii; cartonieră. ♦ Cutie sau dulap în care se păstrează fișe clasate după anumite norme. – Din germ. Kartothek, rus. kartoteka. Vezi definitia »

BOJDÉUCĂ, bojdeuci, s. f. (Reg.) Casă mică, sărăcăcioasă. [Pr.: -deu-] Vezi definitia »

SOLOMẤZDRĂ s. f. v. sălămâzdră. Vezi definitia »

VÍPLĂ s. f. aliaj inoxidabil de oțel amestecat cu nichel și crom, folosit în stomatologie. (< germ. Wiepla) Vezi definitia »

UROCULTÚRĂ s.f. Probă de laborator prin care se cercetează microbii din urină. [< fr. uroculture]. Vezi definitia »