dúșcă (-ște), s. f. – Înghițitură, sorbitură. Sl., cf., sb. za dušak „fără să respire”, slov. dušek, ceh. duškem, pol. duszkiem, rus. duška „răgaz” (Cihac, II, 104; Conev 91). Cf. duh. Din aceeași familie face parte dușnic, s. n. (Olt., răsuflătoare, valvulă; fumar), din bg., sb. dušnik (Candrea; Conev 63). Vezi definitia »

MOVIÓLĂ s. f. vizioneză sonoră cu un mic ecran pentru montajul filmelor. (< fr. moviola) Vezi definitia »

SÁULĂ, saule, s. f. Parâmă folosită pentru a lega în mod suplimentar diferite obiecte la bordul unei nave. [Pr.: sa-u-] – Et. nec. Vezi definitia »

popeáză, popéze, s.f. (reg.) preot. Vezi definitia »

SAXIFRÁGĂ s.f. Plantă erbacee care crește printre stânci. [Pl. -gi. / < fr. saxifraga, cf. lat. saxum – piatră, frangere – a sparge]. Vezi definitia »