PRIBEGÍE, pribegii, s. f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. -ie. Vezi definitia »

PRECAÚȚIE s. f. atitudinea celui precaut; prevedere, băgare de seamă, prudență, circumspecție. (< fr. précaution, lat. praecautio) Vezi definitia »

REMINERALIZÁȚIE s. f. remineralizare. (< fr. reminéralisation) Vezi definitia »

STROFOMANÍE s. f. torsiune teratologică a tulpinii în care filotaxia devine neregulată. (< fr. strophomanie) Vezi definitia »

INTERPELÁȚIE, interpelații, s. f. (Rar). Interpelare. [Var.: interpelațiúne s. f.] – Din fr. interpellation, lat. interpellatio. Vezi definitia »