Definita cuvantului contradicție
CONTRADÍCȚIE s.f. 1. Categorie filozofică care reflectă raportul dintre laturile contrare ale oricărui obiect, proces sau fenomen, legătura internă a contrariilor, unitatea și lupta acestora. ◊ (Log.) Raport de contradicție = raport între două noțiuni (sau judecăți), dintre care una neagă cu totul pe cealaltă, conținutul noțiunii (sau judecății) care neagă rămânând însă nedeterminat; în contradicție (cu...) = în opoziție, în dezacord (cu...) 2. Nepotrivire, contrazicere (între idei sau fapte). [Gen. -iei, var. contradicțiune s.f. / cf. lat. contradictio, fr. contradiction].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu contradicție
INAMICÍȚIE s.f. (Rar) Ură, dușmănie, inimiciție. [Gen. -iei. / cf. it. inimicizia, după amic]. Vezi definitia »
DEPOZÍȚIE, depoziții, s. f. Declarație a unui martor în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală cu privire la fapte ce-i sunt cunoscute prin propriile-i simțuri (văz, auz) și de natură să aducă lămuriri în pricina respectivă; mărturie. [Var.: depozițiúne s. f.] – Din fr. déposition, lat. depositio, -onis. Vezi definitia »
PÓRȚIE, porții, s. f. 1. Cantitate determinată dintr-un material, dintr-o substanță, dintr-un aliment, destinată a fi utilizată dintr-o dată sau într-un anumit interval de timp. 2. (Mai ales în forma porțiune) Parte dintr-un tot (divizat); bucată, fragment. [Var.: porțiúne s. f.] – Din fr. portion. Vezi definitia »
AMPELOGRAFÍE s. f. disciplină care studiază soiurile de viță de vie. (< fr. ampélographie) Vezi definitia »
AGENEZÍE s. f. 1. Dezvoltare insuficientă sau nedezvoltare a unui organ sau a unui țesut în perioada embrionară. 2. Incapacitate de a procrea; sterilitate. – Din fr. agénésie. Vezi definitia »