CARÓU s.n. Pătrățel imprimat sau țesut pe unele stofe. [< fr. carreau]. Vezi definitia »

óu (óuă), s. n. – 1. Celulă care conține germenul unei ființe din aceeași speță. – 2. Nod, maleolă. – 3. (Arg.) Testicul. – Mr. ou, megl. uou, istr. owu. Lat. ovum (Pușcariu 1232; Candrea-Dens., 1294; REW 6128), cf. vegl. yuv, it. ouvo, logud., cat. ou, prov. uou, fr. oeuf, sp. huevo, port. ovo. Pentru sensul al doilea, cf. ALR, I, 59. – Der. oua, vb. (a face ouă), mr. oauă, uare, probabil direct dintr-un lat. *ovare (Pușcariu 1233; Graur, BL, V, 107); ouat, s. n. (acțiunea de a oua); ouătoare, adj. f. (care produce ouă). Cf. oară. – Der. neol. (din fr.) oval, adj.; ovar, s. n.; ovul, s. n. Vezi definitia »

FERODÓU s. n. garnitură din ferodo. (< fr. ferrodo) Vezi definitia »

BIRÓU s.n. I. 1. Masă mare de scris, cu sertare (în care se țin hârtii, documente etc.). 2. Cameră, sală, încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris, la care lucrează persoanele respective; mobilier pentru o astfel de cameră. ♦ Instituție, serviciu public unde lucrează funcționari, specialiști etc.; (p. ext.) funcționarii unei astfel de instituții. II. 1. Organul executiv și conducător al muncii unei organizații politice, de masă, obștești, științifice, internaționale, al unui organ administrativ. 2. Grup de membri ai unei adunări însărcinat să conducă adunarea respectivă. ♦ Reunirea președintelui, a vicepreședinților și a secretarilor unei adunări legiuitoare. [Var. biurou s.n. / < fr. bureau, cf. rus. biuro]. Vezi definitia »

TRUSÓU, trusouri, s. n. Rufărie de corp, de pat, de masă etc. confecționată pentru o fată (în vederea căsătoriei); rufăria unui nou-născut. – Din fr. trousseau. Vezi definitia »