SCAPOLÍT, scapolite, s. m. Mineral amorf, incolor sau opac, rezultat din unirea unui silicat de calciu cu unul de aluminiu, care se întâlnește în unele roci vulcanice. – Din fr. scapolite. Vezi definitia »

APETÍT s. n. (Franțuzism) Poftă de mâncare. – Fr. appétit. Vezi definitia »

CERUZÍT s.n. Carbonat natural de plumb. [Var. ceruzită s.f. / < fr. cérusite]. Vezi definitia »

ÎNVECHÍT, -Ă, învechiți, -te, adj. Care a devenit vechi; degradat, uzat. ◊ Expr. (A fi) învechit în rele = (a fi) deprins cu practicarea unor fapte sau obiceiuri rele; (a fi) înrăit. ♦ Ieșit din actualitate, anacronic, depășit, perimat; care nu se mai folosește. ♦ Care are concepții vechi, depășite. – V. învechi. Vezi definitia »

pocít¹ s.n. (pop.) boală cu deformații fizice, hemoragie, paralizie, epilepsie, poceală. Vezi definitia »