spécie (-ii), s. f. – Clasă, categorie de obiecte, animale, plante de același fel. – Var. speță. Lat. species (sec. XIX), var., din it. spezie. – Der. (din fr.) special, adj.; specialist, s. m.; specialitate, s. f.; specializa, vb.; specific, adj.; specifica, vb.; specificativ, adj.; specimen, s. n.; specios, adj. – Cf. spițer. Vezi definitia »

LOGOCLONÍE s.f. Repetare spasmodică a unei silabe la mijlocul unui cuvânt. [< fr. logoclonie, cf. gr. logos – cuvânt, klonos – agitație]. Vezi definitia »

CONSCRÍPȚIE, conscripții, s. f. (Înv.) Înscriere anuală în rândurile militare; recrutare, înrolare. – Din fr. conscription, lat. conscriptio. Vezi definitia »

INTEROGÁȚIE, interogații, s. f. (Rar) Interogare. ◊ (În sintagma) Interogație retorică = procedeu retoric constând în adresarea unor întrebări, nu pentru a obține răspuns, ci pentru a comunica o idee, o atitudine. [Var.: interogațiúne s. f.] – Din fr. interrogation, lat. interrogatio. Vezi definitia »

HIPERCLORURÁȚIE s. f. creștere a cantității de cloruri din organism. (< fr. hyperchloruration) Vezi definitia »