áspru (áspri), s. m. – Veche monedă turcească de argint, care a circulat în țările române, începînd cu sec. XV; valora a douăsprezecea parte dintr-un florin, în sec. XVII, și 1/80 dintr-un leu (adică o lețcaie sau o jumătate de para), la începutul sec. XIX. – Mr. aspru, megl. aspră. Ngr. ἄσπρον, din lat. asper, cf. bg. asprŭ. Cuvîntul sp. figurează deja la Covarrubias. Cf. Ed. Schwyzer, IF, I (1931), p. 1-45. Vezi definitia »

MONOMÉTRU s. m. 1. vers antic dintr-un singur metru. 2. vers compus din metri de același fel. (< fr. monomètre) Vezi definitia »

CELÉBRU, -Ă adj. Cunoscut de foarte multă lume pentru calități excepționale; renumit, vestit, ilustru. [< fr. célèbre, cf. it. celebre, lat. celeber]. Vezi definitia »

SÍSTRU s.n. Instrument muzical al vechilor egipteni, format dintr-o bară curbată prevăzută cu un mâner și câteva lame vibrante, care produceau sunetul prin lovire. [< lat. sistrum, gr. seistron]. Vezi definitia »

HENRIMÉTRU s.n. (Fiz.) Aparat de măsurat inductanța electrică. [< fr. henrymètre]. Vezi definitia »