CHÓRUS, chorusuri, s. n. (Jaz) Improvizație solistică legată de o temă principală. ♦ Improvizație colectivă, care urmează după improvizațiile soliștilor. [Pr.: co-] – Din fr., engl. chorus. Vezi definitia »

HÓCUS s.n. Hocus-pocus = formulă întrebuințată de scamatori; (p. ext.) scamatorie. [Cf. lat. hoc – acesta]. Vezi definitia »

TÓNUS, tonusuri, s. n. 1. Stare permanentă de ușoară tensiune a mușchilor unui organism sănătos (aflat în repaus). 2. Stare permanentă de excitație (în condiții de repaus) a centrilor nervoși. ♦ Fig. Energie, vigoare. – Din fr. tonus. Vezi definitia »

NÓNIUS s. n. vernier. (< germ. Nonius) Vezi definitia »

ABRITTUS, oraș în Moesia inferioară, întemeiată în sec. 1 d. Hr. de romani. Aici, în 251, armatele conduse de Decius au suferit o grea înfrîngere din partea goților, conduși de Kniva. Distrus de avari și slavi în sec. 6. Azi Razgrag (Bulgaria). Vezi definitia »