REPARTITÓR s. n. dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. (< fr. répartiteur) Vezi definitia »

ÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, îngăduitori, -oare, adj. Care îngăduie (1); p. ext. care iartă ușor, tolerant, răbdător; concesiv, indulgent. ♦ Blând, bun. [Pr.: -du-i-] – Îngădui + suf. -tor. Vezi definitia »

întrebuințătór, întrebuințătoáre, adj. (înv.) care întrebuințează, care folosește. Vezi definitia »

POSTEROINFERIÓR, -OÁRĂ adj. în partea de dinapoi și de jos a unui organ. (< fr. postéro-inférieur) Vezi definitia »

REPETITÓR, -OÁRE I. s. m. f. pianist acompaniator al unui cântăreț sau instrumentist; corepetitor. II. s. n. 1. sală de meditații (într-un internat etc.). 2. aparat care repetă, prin comandă de la distanță, indicațiile unui instrument nautic. 3. fiecare dintre cele trei pavilioane ale codului internațional de semnalizare destinate să înlocuiască unul dintre pavilioanele care se repetă. (< fr. répétiteur, germ. Repetitor) Vezi definitia »