ARMATÚRĂ s.f. 1. (Muz.) Totalitatea accidenților muzicali (diezi, bemoli) puși la cheie spre a indica tonalitatea ; armură (4). 2. Armătură. [Pl. -ri. / cf. fr. armature, it., lat. armatura]. Vezi definitia »

ATETÓZĂ s. f. tulburare motrice cu mișcări involuntare, lente, localizate mai ales în mâini și picioare. (< fr. athétose) Vezi definitia »

EPIFIZIOLÍZĂ s. f. dezlipire (traumatică) a epifizei de metafiză la nivelul cartilajului de creștere. (< fr. épiphysiolyse) Vezi definitia »

BENZEDRÍNĂ s. f. (Farm.) Excitant cerebral care înlătură temporar somnul și foamea; amfetamină. – Din engl. benzedrine. Vezi definitia »

BĂCĂNIOÁRĂ, băcănioare, s. f. Diminutiv al lui băcănie. [Pr.: -ni-oa-] Vezi definitia »