POLICROMÍE, policromii, s. f. 1. Procedeu de îmbinare a mai multor culori, folosit în pictură. ♦ Caracter policrom al unei lucrări de artă. ♦ Însușirea de a fi policrom. 2. Procedeu tipografic pentru imprimarea imaginilor în culori. ♦ (Rar) Lucrare tipografică executată în mai mult de patru culori. – Din fr. polychromie. Vezi definitia »

TAHOGRAFÍE s. f. măsurare și înregistrare a vitezei unui fluid. (< fr. tachographie) Vezi definitia »

CARIOGAMÍE s.f. (Biol.) Cariochineză a ovulului fecundat. [Pron. -ri-o-, gen. -iei. / < fr. caryogamie, cf. gr. karyon – nucleu, gamos – căsătorie]. Vezi definitia »

sângeroșíe s.f. (înv.) cruzime. Vezi definitia »

protimíe (protimíi), s. f. – Bunăvoință. Ngr. προθυμία (Gáldi 242). Vezi definitia »