OBIÁLĂ, obiele, s. f. Bucată de pânză sau de postav cu care țăranii (uneori și militarii) își înfășoară laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap; p. ext. zdreanță, cârpă. Expr. A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi îmbrăcat în zdrențe, a fi zdrențos, zdrențăros. – Din bg. obijalo. Vezi definitia »

CHEMILUMINESCÉNȚĂ s.f. v. chemoluminescență. Vezi definitia »

semnaleză că scena care urmează aparține trecutului Vezi definitia »

AMETÁBOLĂ adj. (despre insecte) care nu prezintă metamorfoză. (< fr. amétabole) Vezi definitia »

NARCÍSĂ s. f. plantă erbacee monocotiledonată, cu flori albe sau galbene, plăcut mirositoare. (< fr. narcisse, lat. narcissus) Vezi definitia »