CONSONÁNȚĂ, consonanțe, s. f. 1. (Muz.) Unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălțimi diferite. 2. Fig. Potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord. – Din fr. consonance. Vezi definitia »

CORÍDĂ s.f. (Rar) Luptă cu tauri. [Var. corrida s.f. / < fr., sp. corrida]. Vezi definitia »

MIÓZĂ s. f. Contracție pronunțată a pupilei, care apare în timpul expunerii la lumină, la efortul de acomodare etc. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myosis. Vezi definitia »

COMPOTIÉRĂ s.f. Vas în care se servește compotul. [Pron. -ti-e-. / cf. fr. compotier]. Vezi definitia »

ARHIDIECÉZĂ, arhidieceze, s. f. Arhiepiscopie. [Pr.: -di-e-] – Din lat. archidioecesis. Vezi definitia »