puradél (puradéi), s. m. – Copil de țigan. – Var. puradeu, purdeu. Țig., dar etimonul exact nu este sigur. S-a propus țig. purde „nu” (Bogrea, Dacor., IV, 813; Juilland 172), care pare îndoielnic. Coincidența cu mag. purdé (Cihac, II, 522) se explică prin sursa țig. comună. După Gáldi, Dict., 153, din mag. purgye. Vezi definitia »

supăsărél, supăsăréi, s.m. (reg.) pasăre răpitoare; sfrâncioc. Vezi definitia »

BONDOCÉL, -EÁ, bondocei, -ele, adj. Diminutiv al lui bondoc. – Bondoc + suf. -el. Vezi definitia »

NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, adj. (Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ◊ Expr. Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. – Et. nec. Vezi definitia »

ARGINȚÉL, -ÍCĂ, argințéi, -éle, adj. Argintiu. (din argint + suf. -el) [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »