CHINÉZ, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din China. II. adj. care aparține Chinei sau chinezilor. ♦ arta ~ă = artă dezvoltată în China, prezentând o arhitectură specifică (pagode, temple) cu o bogată decorație pictată, o sculptură în bronz, jad, fildeș, legată de cult, pictură pe mătase (suluri), sau pe zidurile templelor etc. ◊ (s. f.) limbă din familia de limbi sino-tibetane vorbită de chinezi. (< China + -ez) Vezi definitia »

BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Popor indo-european care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal (n. pr.) + suf. -ez. Vezi definitia »

ISLANDÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Islanda. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită de islandezi. (< fr. islandais) Vezi definitia »

PIÉZ s.m. Unitate de măsură a presiunii, corespunzătoare unei forțe de un sten pe metru pătrat. [Pron. pi-ez. / < fr. pièze, cf. gr. piezein – a presa]. Vezi definitia »

obéz (obéză), adj. – Foarte gras. Fr. obèse. – Der. obezitate, s. f. din fr. obésité. Vezi definitia »