SEISMOMETRÍE s. f. Parte a geofizicii aplicate care studiază modul și viteza de propagare a undelor seismice din scoarța Pământului, provocate prin explozii artificiale, mai ales în scopul prospectării diferitelor substanțe minerale utile și al detectării structurilor geologice favorabile acumulării acestora; seismică. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismométrie. Vezi definitia »

NOMOGRAFÍE s. f. 1. tratat despre legi. ◊ știință a legilor. 2. ramură a matematicii care studiază construirea și utilizarea nomogramelor. (< fr. nomographe) Vezi definitia »

CREATININEMÍE s. f. prezența creatininei în sânge. (< fr. créatininémie) Vezi definitia »

MACROBÍE s. f. (Biol.) Longevitate. [Pr.: -bi-e] – Din fr. macrobie. Vezi definitia »

AZOOSPERMÍE s.f. Lipsa spermatozoizilor din lichidul seminal. [Gen. -iei. / < fr. azoospermie, cf. gr. a – fără, zoon – animal, sperma – sămânță]. Vezi definitia »