REINTEGRÁȚIE, reintegrații, s. f. Reintegrare. [Var.: reintegrațiúne s. f.] – Din fr. réintégration. Vezi definitia »

MORFOGENÍE s. f. Ramură a geomorfologiei care se ocupa cu studiul originii formelor de relief. – Din fr. morphogénie. Vezi definitia »

DINAMOMETRÍE s. f. Măsurare a forței (contracției musculare) cu ajutorul dinamometrului. – Din fr. dynamométrie. Vezi definitia »

TRANZÍȚIE s. f. trecere de la o formă, de la o stare etc. la alta. ♦ de ~ = tranzitoriu; provizoriu. ◊ trecere (bruscă) a unui sistem fizic dintr-o stare în alta; transformare. ◊ schimbare treptată a unei roci în alta. (< fr. transition, lat. transitio) Vezi definitia »

ANERGIE, s.f., Parte a energiei care nu care nu poate fi transformata in alta forma de energie. Energia unui sistem: exergie si anergie. Vezi definitia »