CIRCUÍT s. n. 1. mișcare circulară pe un drum închis. 2. traseu închis prin care poate circula curentul electric. ◊ sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc. 3. trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească. 4. transformarea și prelucrarea materiei prime în produse finite. 5. traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiție sportivă sau într-o călătorie turistică. (< fr. circuit, lat. circuitus) Vezi definitia »

MĂRTURISÍT, -Ă, mărturisiți, -te, adj. Care este declarat, relatat; care este spus deschis, pe față. – V. mărturisi. Vezi definitia »

ZBENGUÍT², -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui. Vezi definitia »

BUHĂÍT, -Ă, buhăiți, -te, adj. (Despre oameni, despre fața lor etc.) Umflat (de boală, de băutură, de somn etc.); puhav, buhos (2), buged. – V. buhăi¹. Vezi definitia »

PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli. Vezi definitia »