TRÉMĂ, treme, s. f. Semn diacritic format din două puncte care se așază orizontal deasupra unei vocale, în unele limbi, pentru a indica o anumită pronunțare a sunetului respectiv. – Din fr. tréma. Vezi definitia »

ANAGRÁMĂ s.f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt (mai ales ale unui nume propriu sau unei fraze) pentru a se obține un alt cuvânt sau o altă frază; cuvânt obținut prin anagramare. ♦ Enigmă în versuri formată din două părți, prima dedicată cuvântului de bază, iar a doua definind cuvântul obținut prin anagramare. [< fr. anagramme, cf. gr. ana – în altă ordine, gramma – literă]. Vezi definitia »

STERÍȚĂ s. f. (Reg., în expr.) În (sau prin) sterița vântului = în (sau prin) bătaia vântului. Vezi definitia »

UMBRÍȚĂ, umbrițe, s. f. (Pop.) Umbrișoară. – Umbră + suf. -iță. Vezi definitia »

AȚIȘOÁRĂ, ațișoare, s. f. Diminutiv a lui ață. – Ață + suf. -ișoară. Vezi definitia »