vlágă s. f. – Robustețe, vigoare, tărie, putere. – Mr., megl. vlagă „umezeală”. Sl., sb. vlaga „umezeală” (Cihac, II, 460; Tiktin). Semantismul, ca în sp. lozania; este posibilă confuzia cu sl. vladŭ „putere”. – Der. vlăgui, vb. (a epuiza, a extenua); vlăguitor, adj. (extenuant); vlăjgan (var. vlăjan, vlăjar), s. m. (tînăr, zdravăn, voinic), cf. sb. vlažan „viguros” (Candrea); vlog, s. n. (burniță); vlăgos, adj. (viguros), înv. Vezi definitia »

PNEUMATÓZĂ s. f. acumulare de gaze în cavitățile naturale, în organe sau țesuturi. (< fr. pneumatose) Vezi definitia »

boroaică, boroaice s. f. țigancă. Vezi definitia »

CROMOFOTOGRAVÚRĂ s. f. fotogravură policromă. (< fr. chromophotogravure) Vezi definitia »

HÍDRĂ s. f. 1. (mit.) șarpe uriaș, închipuit cu șapte capete, care, tăiate, creșteau la loc. 2. (fig.) nenorocire, rău care crește inevitabil. 3. animal celenterat care trăiește pe fundul apelor dulci, fixându-se cu ajutorul unui disc. (< fr. hydre, lat. hydra) Vezi definitia »