IMPÚNE vb. III. 1. tr. A face pe cineva să accepte ceva (o sarcină, o obligație etc.). ♦ A sili pe cineva la ceva. 2. intr. A inspira respect, stimă. ♦ refl. A se afirma. 3. tr. A constrânge (pe cineva) să accepte ceva. 4. tr. A supune unui impozit. [P.i. impún, perf.s. -pusei, part. -pus, conj. -pună. / cf. fr. imposer, lat. imponere, după pune]. Vezi definitia »

RESCIZIÚNE, resciziuni, s. f. (Jur.) Anulare a unui act din cauza unui viciu radical. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. rescision, lat. rescissio, -onis. Vezi definitia »

ACȚIÚNE s. f. I. 1. desfășurare a unei activități; faptă. ◊ operație militară (ofensivă sau defensivă). ◊ ceea ce arată un verb. 2. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică. 3. efect, influență. 4. proces. ◊ cerere prin care se deschide un proces. II. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăți comerciale și care dă deținătorului dividende. (< fr. action, lat. actio) Vezi definitia »

IMPROVIZAȚIÚNE s.f. v. improvizație. Vezi definitia »

DECONGELAȚIÚNE s.f. v. decongelație. Vezi definitia »