TRACOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în tracologie. (< tracologie) Vezi definitia »

HÂRȚÓG, hârțoage, s. n. V. hârțoagă. Vezi definitia »

bijóg (-gi), s. m. – Mîrțoagă. – Var. (Mold.) ghijoc, ghijoacă. Tc. bișak „bătrîn” (Bogrea, Dacor., IV, 794). Mai puțin probabil sînt ipotezele anterioare: din sl. bĕzati „a fugi” (Tiktin), sau de la ghiuj (DAR; Scriban). Vezi definitia »

ojóg (ojoáge), s. n. – Perie cu coadă. – Var. ojoc, ijoc, orjoc. Sl. ožegu, din žesti, žegą „a arde” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 226; Conev 62), prin intermediul mag. azsag (Tiktin; Drăganu, Dacor., VI, 285), cf. pol. ožog și jeg. Vezi definitia »

mârlóg, -oágă, s.m. și f. (reg.) animal slab sau bătrân. Vezi definitia »