sócru (-ri), s. m. – Tatăl unuia dintr soți, în raport cu celălalt soț. – Mr., megl., istr. socru. Lat. sǒcrum în loc de sǒcerum (Cihac, I, 256; Pușcariu 1606; REW 8054), formă care apare la Consentius, cf. calabr. socru, nap. suogre, logud. sogru, prov., cat. sogre, sp. suegro, port. sogro. Uz general (ALR, I, 261). – Der. soacră, s. f. (mama unuia dintre soți în raport cu celălalt soț), mr., megl. soacră; socri, vb. (a stărui, a obosi, a cicăli, a bate la cap); socrie, s. f. (înrudirea socrilor cu ginerii sau nurorile); socriță, s. f. (femeie care pregătește mîncarea, la nunțile tradiționale). Vezi definitia »

NILOMÉTRU s. n. puț de comunicare cu Nilul, cu perete gradat pentru măsurat creșterea sau descreșterea apei; niloscop. (< fr. nilomètre) Vezi definitia »

TOLOMÉTRU s.n. (Fiz.) Aparat pentru măsurarea turbidității apei prin determinarea grosimii stratului de apă, care împiedică distingerea prin transparență a unor figuri standardizate. [Cf. fr. tholomètre < gr. tholos – tulbure, metron – măsură]. Vezi definitia »

RÓSTRU s.n. 1. (Ant.) Pinten care se punea la prora corăbiilor. 2. Tribuna oratorilor în forul roman, împodobită cu prore de corăbii capturate în războaie. 3. Formație anatomică în formă de cioc. ♦ Partea terminală a scheletului unui belemnit. ♦ Organ bucal la unele insecte, alungit în formă de cioc. ♦ Prelungire care se observă la vârful unor organe (de exemplu la silicua verzei). [Pl. -ruri, (s.m.) -ri. / cf. lat. rostrum, fr. rostre]. Vezi definitia »

CATOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea tensiunii catodice la tuburile electronice. (< fr. catommètre) Vezi definitia »