NEURÍNĂ s.f. Substanță toxică de natură organică, care se găsește în materiile intrate în putrefacție. [Var. nevrină s.f. / < fr. neurine]. Vezi definitia »

ZEOÁICĂ, zeoáice, s. f. Zeiță. (din zeu) Vezi definitia »

CITADÉLĂ s. f. 1. fortăreață medievală care domina un oraș. ◊ oraș (întărit). 2. cetate, castel construit în afara zidurilor unui oraș, în scop de apărare. 3. (fig.) bastion, focar, centru (al unei mișcări). 4. compartiment pe navele mari de luptă, limitat de pereți etanși la gaze și radiații. (< fr. citadelle, it. cittadella) Vezi definitia »

PROTONÉMĂ s. f. organ filamentos la briofite, licheni și alge, din care ia naștere corpul vegetativ al plantei. (< fr. protonéma) Vezi definitia »

ȚUICULEÁNĂ, țuiculene, s. f. Țuiculiță. – Țuică + -uleană. Vezi definitia »