HODINÍT, -Ă, hodiniți, -te, adj. (Reg.) V. odihnit. Vezi definitia »

CHIT² s. n. Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul și e folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. – Din germ. Kitt. Vezi definitia »

ILICÍT, -Ă adj. Oprit, nepermis de lege; (p. ext.) necinstit. [< lat. illicitus]. Vezi definitia »

SIT s. n. 1. peisaj considerat din punctul de vedere al aspectului său pitoresc. 2. configurație proprie unui anumit teritoriu, păstrat în forma sa naturală. ◊ sit arheologic = loc în care se efectuează săpături. 3. (biol.) cea mai mică unitate a unei gene care poate suferi o mutație sau o recombinare. (< fr., engl. site) Vezi definitia »

MEGALÍT s. m. nume generic dat unor blocuri mari de piatră necioplită din epoca preistorică, monumente funerare sau de cult. (< fr. mégalithe) Vezi definitia »