SEPARÁȚIE s. f. separare. ♦ (jur.) ~ de bunuri = regim matrimonial în unele state, prin păstrarea de către femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse în căsătorie; ă puterilor = principiu fundamental de organizare a statului, potrivit căruia în acesta acționează trei puteri: legislativă, executivă și judecătorească, exercitate de organe diferite, cu drept de control reciproc. (< fr. séparation, lat. separatio) Vezi definitia »

DISPROPÓRȚIE s.f. Lipsă de proporție; nepotrivire între diferitele elemente ale unui tot. [Gen. -iei, var. disproporțiune s.f. / cf. fr. disproportion]. Vezi definitia »

BAZIGAMÍE s. f. fecundație la care tubul polinic pătrunde în sacul embrionar prin regiunea șalazei. (< fr. basigamie) Vezi definitia »

RAHIANESTEZÍE, rahianestezii, s. f. Anestezie obținută în urma unei injectări, prin puncție, în canalul rahidian a unei substanțe anestezice; anestezie rahidiană. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. ráchianesthésie. Vezi definitia »

FRÂNGHIERÍE², frânghierii, s. f. Local în care se confecționează sau se vând frânghii¹ și obiecte făcute din frânghie¹. [Pr.: -ghi-e-] – Frânghie¹ + suf. -erie. Vezi definitia »