FANFÁRĂ, fanfare, s. f. 1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care cântă la instrumente de suflat (din alamă) și de percuție. 2. (Rar) Instrument muzical de suflat din alamă (cu sunete naturale). 3. (Înv.) Compoziție muzicală executată de o fanfară (1) sau la un instrument de suflat. – Din fr. fanfare. Vezi definitia »

marfă udă expr. (intl.) delincvent arestat / închis. Vezi definitia »

vâzdoágă (reg.) s. 1, g.-d. art. vâzdoágei; pl. vâzdoáge Vezi definitia »

MACROCLÍMĂ, macroclime, s. f. Climat al unei regiuni întinse. – Din germ. Makroklima. Vezi definitia »

ANCABLÚRĂ s.f. Unitate de lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină; cablu (3). [< fr. encablure]. Vezi definitia »