ÎNVĂȚĂTÓR, -OÁRE, învățători, -oare, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală; institutor. ♦ Persoană care învață sau instruiește pe cineva; maestru, preceptor, dascăl. 2. Inițiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povățuitor. II. Adj. (Înv.) Care învață, care sfătuiește. – Învăța + suf. -ător. Vezi definitia »

INVESTIGATÓR, -OÁRE adj. s. m. f. (cel) care face investigații. (< fr. investigateur, lat. investigator) Vezi definitia »

RĂZBOITÓR, -OÁRE, războitori, -oare, adj., (Înv.) Care se războiește, care poartă război¹. [Pr.: -bo-i-] – Război³ + suf. -tor. Vezi definitia »

DISTRIBUITÓR, -OÁRE, distribuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care distribuie ceva, calificată să distribuie ceva. 2. S. n. Aparat, piesă, dispozitiv sau mașină care asigură distribuirea rațională a unui material, a combustibilului etc. [Pr.: -bu-i-] – Distribui + suf. -tor. Cf. fr. distributeur. Vezi definitia »

sărăcitór, sărăcitoáre, adj. (înv.; despre plante) care sărăcește solul în care crește. Vezi definitia »