ROMÁNȚĂ s. f. 1. poezie lirică, duioasă și sentimentală, de obicei erotică, exprimând un sentiment de ușoară melancolie. 2. compoziție muzicală vocală de formă strofică, cu acompaniament instrumental și un conținut liric, sentimental; (p. ext.) piesă instrumentală cu caracter asemănător. (< fr. romance, it. romanza, germ. Romanze) Vezi definitia »

FORTĂREÁȚĂ s.f. Punct întărit cu fortificații și dotat cu o garnizoană permanentă; cetățuie. ◊ Fortăreață zburătoare = avion greu, de bombardament, blindat puternic. [< fr. forteresse]. Vezi definitia »

ATELÁNĂ s.f. Piesă de teatru satirică care era jucată de tineri romani și care își are originea în orașul Atella din Campania. [Cf. fr. atellanes, lat. atellana]. Vezi definitia »

PESTILÉNȚĂ s.f. (Liv.) 1. Ciumă, pestă; molimă. 2. (Fig.) Învățătură, doctrină dăunătoare, periculoasă. [Cf. fr. pestilence, lat. pestilentia]. Vezi definitia »

polátă, poláte și polăți, s.f. (înv. și reg.) 1. palat domnesc sau împărătesc; curte domnească, princiară sau împărătească; sală, cameră mare într-un palat. 2. încăpere mică pe lângă o casă țărănească; cămară, chelar; magazie, șopron. 3. cameră mică de locuit în casele țărănești. 4. prisacă, stupină. 5. perete de legătură între casă și o altă clădire alăturată. 6. streașină de casă; bucată de scândură așezată la streașina casei. 7. porțiune dintr-un gard de scânduri. 8. schelă care servește ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime. 9. (în forma: polatie) avut, zestre, calabalâc. 10. (cu sens colectiv) membrii unei familii; (în forma: poladie) populație a unui ținut sau a unei țări. Vezi definitia »