PANARÁB, -Ă adj. referitor la totalitatea țărilor de limbă arabă și de civilizație musulmană. (< fr. panarabe) Vezi definitia »

pîrcăláb (pârcălábi), s. m. – 1. În Mold., boier, administrator al unei cetăți sau al unei fortărețe, căpitan și guvernator al unei provincii, atestat de la 1488. – 2. În Munt. și Trans., strîngător de biruri. Germ. Burggraf (‹ burcgrâve), prin intermediul mag. porkoláb (Miklosich, Fremdw., 119; Cihac, II, 520; Gáldi, Dict., 95). – Der. pîrcălăbeasă (var. pîrcălăboaie, pîrcălăbiță), s. f. (soția pîrcălabului); pîrcălăbie, s. f. (funcția de pîrcălab; instituția condusă de pîrcălab); pîrcălăbesc, adj. (de pîrcălab). Vezi definitia »

POLISILÁB s. n. cuvânt polisilabic. (< fr. polysyllabe) Vezi definitia »

SORÁB, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Germania, de pe cursul superior al râului Spree. ◊ (s. f.) limbă slavă occidentală vorbită de sorabi. (< fr. sorabe) Vezi definitia »

CARÁB s.m. Insectă coleopteră cu capul alungit, de culoare aurie sau roșie-bronzată și cu picioare lungi, care se hrănește cu viermi, larve de insecte și melci. [< fr. carabe, cf. lat. carabus – crab]. Vezi definitia »