LÍPSĂ, lipsuri, s. f. 1. Faptul de a nu se afla într-un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obișnuit); absență. ◊ Loc. adv. (Jur.) În lipsă = în contumacie. ◊ Loc. prep. În (sau din) lipsă de... = nefiind, neavând ceva, din pricină că lipsește. În lipsa (cuiva sau a ceva) = cât timp (sau în timp ce) cineva sau ceva lipsește. ◊ Expr. Mai bine lipsă = mai bine deloc, mai bine renunț. A duce lipsă (de ceva) = a nu avea ceva (în cantitate suficientă). ♦ (Adjectival) Care lipsește, absent. Lipsă la apel. 2. Lucru care lipsește dintr-un ansamblu. 3. Faptul de a avea lacune, scăderi, deficiențe, defecte; lacună, scădere, deficiență, defect al cuiva sau a ceva. 4. Faptul de a-i lipsi cuiva cele necesare; nevoie, sărăcie. 5. (Înv. și reg.) Necesitate, trebuință. ◊ Loc. adj. De lipsă = necesar, indispensabil. Am înșirat toate cele ce-mi sunt de lipsă. [Pl. și: (înv.) lipse] – Din lipsi (derivat regresiv). Vezi definitia »

IRIDODIALÍZĂ s. f. separare, rupere traumatică sau chirurgicală a irisului (I, 2) din inserția sa. (< fr. iridodialyse) Vezi definitia »

RUSCÚȚĂ, ruscuțe, s. f. ~ 4. Monedă de argint. (din rus²) Vezi definitia »

TRÁMPĂ, trampe, s. f. (Reg.) Schimb în natură; troc. ♦ (Fam.) Aranjament, afacere (prin intermediari). ◊ Expr. A face (cuiva) trampa = a mijloci cuiva o afacere, o întâlnire etc. [Var.: treámpă s. f.] – Din tc. trampa. Vezi definitia »

PROEMINÉNȚĂ, proeminențe, s. f. Faptul de a fi proeminent; (concr.) parte proeminentă a unui obiect, ridicătură, ieșitură. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminence. Vezi definitia »