hârbár(eț), hârbáreță, adj. (reg., înv.) 1. lacom. 2. desfrânat. Vezi definitia »

LEAȚ, leațuri, s. n. Despicătură lungă și îngustă de lemn, adesea fasonată (în patru muchii), folosită în tâmplărie. [Var.: laț s. n.] – Din magh. léc. Vezi definitia »

nemăréț, nemăreáță, adj. (înv.) care nu este fudul, arogant; care este modest, apropiat de oameni. Vezi definitia »

ȘĂNȚULÉȚ, șănțulețe, s. n. Diminutiv al lui șanț; șănțișor, șănțurel. – Șanț + suf. -uleț. Vezi definitia »

ACÁȚ, acáți s.m. (reg.) Salcâm Vezi definitia »