BIURÉTĂ, biurete, s. f. Tub de sticlă gradat, prevăzut la capătul inferior cu un robinet și folosit în lucrările de laborator. [Pr.: bi-u] – Fr. burette. Vezi definitia »

CÓPULĂ, copule, s. f. 1. Cuvânt de legătură. 2. Verb copulativ. 3. Cuvânt care leagă subiectul de predicat. – Din fr. copule, lat. copula. Vezi definitia »

ARGINÍNĂ s. f. (Biol.) Aminoacid care există în proteine și participă la sinteza ureii în ficat. – Din fr. arginine. Vezi definitia »

nălucínță, nălucínțe, s.f. (înv.) 1. deșertăciune, vanitate. 2. vrajă, farmec. Vezi definitia »

manivélă (manivéle), s. f. – Un fel de mîner cu care se face mișcarea de rotație. Fr. manivelle, poate parțial prin intermediul tc. manivela, cf. it. manovella, de unde ngr. μανοβέλα. Vezi definitia »