Definita cuvantului culminație
CULMINÁȚIE s.f. 1. Moment în care un astru trece deasupra meridianului unui loc. ◊ Punct de culminație = punctul cel mai înalt atins de un astru. 2. Moment de maximă încordare a relațiilor dintre personajele unei opere literare; punct culminant. [Gen. -iei, var. culminațiune s.f. / < fr. culmination, it. culminazione].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu culminație
PROSOPLEGÍE, prosoplegii, s. f. (Med.) Paralizie facială. – Din fr. prosoplégie. Vezi definitia »
ANESTEZIOLOGÍE s.f. Știința anesteziei și a activităților aferente. [Pron. -zi-o-. / < fr. anesthésiologie]. Vezi definitia »
FOTOCÓPIE s.f. Reproducere fotografică a unui document, obținută printr-o singură operație (și nu prin două operații ca în procedeele obișnuite de fotografiere); copie astfel obținută; fotostat. [Gen. -iei. / cf. fr. photocopie]. Vezi definitia »
CONSACRÁȚIE s. f. consacrare; (spec.) ofrandă adusă zeilor. (< lat. consecratio, fr. consécration) Vezi definitia »
NURSOLOGÍE s. f. studiul și practica nursingului (1). (< fr. nursologie) Vezi definitia »