Definita cuvantului culminație
CULMINÁȚIE s.f. 1. Moment în care un astru trece deasupra meridianului unui loc. ◊ Punct de culminație = punctul cel mai înalt atins de un astru. 2. Moment de maximă încordare a relațiilor dintre personajele unei opere literare; punct culminant. [Gen. -iei, var. culminațiune s.f. / < fr. culmination, it. culminazione].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu culminație
VACCINOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă terapeutică bazată pe imunizarea unui organism prin administrarea unor vaccinuri. [Gen. -iei. / < fr. vaccinothérapie, cf. lat. vaccinus – de la vacă, gr. therapeia – îngrijire]. Vezi definitia »
ARTILÉRIE s.f. Ansamblu de mijloace întrebuințate în vederea tragerii de proiectile grele la distanță mare cu guri de foc neportative; trupe care mânuiesc aceste mijloace. ♦ Armă care folosește aceste mijloace de luptă. [Gen. -iei. / < rus. artileriia, cf. fr. artillerie]. Vezi definitia »
MONOFOBÍE s. f. teamă patologică de singurătate. (< fr. monophobie) Vezi definitia »
SFINCTEROTOMÍE s.f. (Med.) Secționare a unui sfincter. [Gen. -iei. / < fr. sphinctérotomie, cf. lat. sphincter – sfincter, gr. tome – tăiere]. Vezi definitia »
FEERÍE s. f. 1. priveliște nespus de frumoasă, fantastică (ca în basme). 2. operă dramatică cu subiect și personaje fantastice și cu o montare strălucitoare. (< fr. féerie) Vezi definitia »