AEROTAXÍE s. f. mișcare de orientare a microorganismelor din apă în funcție de repartizarea oxigenului. (< fr. aérotaxie) Vezi definitia »

BIBLIOTECONOMÍE s. f. Ramură a bibliologiei care studiază organizarea și conducerea bibliotecilor. [Pr.: -bli-o-] – Fr. bibliothéconomie. Vezi definitia »

-BULÍE elem. „voință”. (< fr. -boulie, cf. gr. boule) Vezi definitia »

PRAXEOLOGÍE s. f. v. praxiologie. Vezi definitia »

NOOLOGÍE s. f. 1. studiul științelor spiritului. 2. teorie idealistă potrivit căreia omul este influențat de o forță superioară, așa-numita lume a spiritului. (< fr. noologie) Vezi definitia »