Definita cuvantului curtină
CURTÍNĂ s.f. 1. Fiecare dintre părțile care alcătuiau blazonul mantiei regale (în Franța). 2. Zid care unește flancurile a două turnuri sau bastioane. 3. Masiv de arbori sau arbuști din cuprinsul unui spațiu verde, constituit dintr-o singură specie. [< fr. courtine].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu curtină
-HIDRÓZĂ2 elem. hidr(o)2-. Vezi definitia »
FRÁZĂ, fraze, s. f. 1. Îmbinare de propoziții, care se află în raport de coordonare sau de subordonare, exprimând una sau mai multe judecăți. ♦ Fel de exprimare. 2. (În sintagma) Frază muzicală = unitate muzicală alcătuită dintr-o succesiune de sunete cu un sens expresiv propriu. – Din fr. phrase, lat. phrasis. Vezi definitia »
schílă (-le), s. f. – Cîine, cățel. Ngr. σϰύλα „cățea” (Bogrea, Dacor., I, 267; Graur, BL, IV, 114). Cuvînt rar, neînregistrat în dicționare. Legătura cu (s)chelălăi „a lătra”, propusă de autorii citați, este improbabilă. Vezi definitia »
MELANÓZĂ s. f. 1. acumulare patologică de melanină în diferite țesuturi. 2. boală a plantelor, cauzată de ciuperci, care se manifestă prin înnegrirea unor organe. (< fr. mélanose) Vezi definitia »
VĂRÚȚĂ, văruțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui vară. Vezi definitia »