HETEROCRONÍSM s. n. 1. apariție anormală a unor organe sau caractere înaintea altora. 2. interval între cronaxia nervului și cea a mușchiului, care împiedică transmiterea influxului nervos. (< fr. hétérochronisme) Vezi definitia »

CEREMONIALÍSM s. n. respectare strictă a anumitor ceremonialuri. (< fr. cérémonialisme) Vezi definitia »

EXOREÍSM s. n. caracterul, situația a ceea ce este exoreic. (< fr. exoréisme) Vezi definitia »

PAROXÍSM s. n. 1. intensitate maximă a unei boli, a unui sentiment etc. ◊ surescitare, tulburare extremă. 2. intensificare bruscă a activității forțelor interioare ale Pământului, care duce la formarea munților și la modificări ale scoarței terestre. (< fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, gr. paroxysmos) Vezi definitia »

MENINGÍSM s. n. sindrom caracterizat prin aceleași manifestări întâlnite în meningită. (< fr. méningisme) Vezi definitia »