GERMANÍSM s. n. 1. cuvânt, expresie proprii limbii germane; cuvânt de origine germană pătruns într-o altă limbă și neintegrat de aceasta. 2. germanitate. (< fr. germanisme) Vezi definitia »

BRAHMANÍSM (‹ fr.) s. n. Sistem religios apărut în primele secole ale milen. 1 î. Hr. în India, inspirat direct din religia vedică. B. afirmă caracterul iluzoriu al lumii și ideea renașterilor și distrugerilor periodice ale lumii. Doctrina morală a b., care prevede răsplata postumă după felul cum fiecare și-a îndeplinit în viață datoria, stă la baza regimului castelor. Vezi definitia »

TRICROÍSM s.n. (Fiz.) Fenomen produs de un corp care prezintă trei culori distribuite diferit. [Pron. -cro-ism. / < fr. trichroisme]. Vezi definitia »

MISOGINÍSM s. n. (Livr.) Misoginie. – Misogin + suf. -ism. Vezi definitia »

SEMITÍSM s.n. Caracter semitic. ♦ Expresie alcătuită după modelul unei limbi semitice sau împrumutată dintr-o asemenea limbă. [< fr. sémitisme]. Vezi definitia »