AEROMECÁNICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor; mecanica gazelor. [< fr. aéromécanique, cf. gr. aer – aer, mechanikos – mecanic]. Vezi definitia »

DONICÚȚĂ, donicuțe, s. f. (Rar) Donicioară. – Din don[iță] + suf. -ic-uță. Vezi definitia »

-BIÓZĂ Element de compunere a unor cuvinte cărora le conferă sensuri de „viață”, „proces vital” etc. (ex. antibioza, parabioza, simbioza). Vezi definitia »

șperlíță, șperlíțe, s.f. (reg.) fată ușuratică. Vezi definitia »

ENANTIOBIÓZĂ s. f. simbioză între două, ori mai multe organisme vegetale sau animale, cu relații antagonice. (< fr. énantiobiose) Vezi definitia »