PLUTÉU s. n. 1. (ant.) mașină de război, paravan semicircular, pentru a proteja pe asediatori în timpul atacului zidurilor unei cetăți asediate. 2. panou de marmură sau de lemn care protejează altarul, corul sau prezbiteriul bisericilor catolice. ◊ ladă, scrin pentru păstrarea lucrurilor prețioase. (< lat. pluteum) Vezi definitia »

cheltéu (-uri), s. n. – Coș. Mag. költö „obiect pentru transportat” (Drăganu, Dacor., III, 711). După Magyar Nyelvör, XXX, 55, se explică mai bine prin var. dialectală töltö. În Trans. Vezi definitia »

VINDERÉU, vinderei, s. m. Numele a două specii de șoimi mici; vinderel (Falco tinnunculus și vesperinus). [Var.: vindiréu s. m.] – Cf. magh. vándorsólyom. Vezi definitia »

arenacéu, -ée I. adj. De consistența nisipului. II. s.n. Țestul unor foraminifere fosile din particule fine de nisip. (< fr. arénacé) Vezi definitia »

BIDÉU, bideuri, s. n. Vas de toaletă pentru spălături intime. – Din fr. bidet. Vezi definitia »