adamánt (adamánte), s. n. Diamant. < Gr. ἀδάμας, prin intermediul sl. adamantŭ; cf. v. it. adamante (› fr. aimant), cu adj. adamantino, de unde rom. adamantin, adj. (strălucitor), neol. fără circulație reală, introdus de poeții romantici. Pe de altă parte, gr. ἀδάμας denumea și o plantă din Capadocia, căreia i se atribuia virtutea de a îmblînzi fiarele; de aici rom. adamască, s. f., cu același sens. Vezi definitia »

DEVIÁNT, -Ă adj. (despre oameni) care are o conduită de devianță. (< fr. déviant) Vezi definitia »

LENT, -Ă adj. încet, lin, domol. (< fr. lent, lat. lentus) Vezi definitia »

TORÉNT s. n. 1. curs de apă temporar pe pantele repezi și neregulate ale munților și dealurilor, cu debit variabil, care curge impetuos peste creste, în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezilor. 2. formă de relief care ia naștere ca urmare a acțiunii apelor torențiale. 3. (fig.) șuvoi, năvală. ♦ în ~ = din belșug. (< fr. torrent, lat. torrens) Vezi definitia »

SEMPERVIRESCÉNT, -Ă adj. (despre organele plantelor) care este totdeauna verde; (despre plante) cu frunze verzi persistente. (< fr. sempervirescent, lat. sempervirescens) Vezi definitia »