ADIACÉNT, -Ă adj. alăturat, învecinat, continuu. ♦ (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au același vârf și o latură comună. (< lat. adiacens, it. adiacente) Vezi definitia »

ESCARPAMÉNT s. n. pantă abruptă. (< fr. escarpement) Vezi definitia »

CONSECVÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Care acționează potrivit cu principiile sale; care nu se contrazice cu sine însuși. // s.n. 1. Orice fenomen care urmează altui fenomen. 2. Al doilea element al unei judecăți ipotetice. ♦ A doua parte a unei fraze muzicale. [Var. consecuent, -ă adj. / < fr. conséquent, cf. lat. consequens – care urmează]. Vezi definitia »

CVINT-/CHINT- elem. „cinci”. (< fr. quint-, cf. lat. quintus) Vezi definitia »

DEZOXIDÁNT, -Ă, dezoxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă dezoxidarea, care dezoxidează. – Din fr. désoxydant. Vezi definitia »