CONIFÉR, conifere, s. n. (La pl.) Ordin de arbori cu canale secretoare de rășină, cu frunze (aproape totdeauna) persistente, în formă de ace sau de solzi, cu flori unisexuate, conice și cu semințe aripate; (și la sg.) arbore sau arbust care face parte din acest ordin. – Din fr. conifère, lat. conifer. Vezi definitia »

TĂUJÉR, tăujere, s. n. Tămânjer. Vezi definitia »

HÚNTER, hunteri, s. m. Cal de vânătoare, bun săritor la obstacole. [Pr.: hánter] – Din engl., fr. hunter. Vezi definitia »

amilobactér, amilobacterii, s.n. v. amilobacter. – [MDN] (gen și formă de pl. prin analogie cu acetobacter). Vezi definitia »

IZOMÉR, -Ă, izomeri, -e, adj., s. m. (Substanță, combinație, nucleu atomic) care prezintă izomerie. – Din fr. isomère. Vezi definitia »