Definita cuvantului decoletare
DECOLETÁRE s.f. Acțiunea de a decoleta. ♦ Operație de îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor. ♦ (Tehn.) Tăiere de piese, una după alta, dintr-o bară. [< decoleta].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu decoletare
AUTOPOLENIZÁRE, autopolenizări, s. f. (Bot.) Polenizare a florilor închise cu propriul lor polen; autofecundare, autofecundație, cleistogamie. [Pr.: a-u-] – Auto1- + polenizare. Vezi definitia »
ORTOGONALIZÁRE s.f. (Mat.) Operație prin care se transformă un șir dat de funcții reale de variabilă reală într-un șir. [Et. incertă]. Vezi definitia »
restauráre (-ta-u-) s. f., g.-d. art. restaurắrii; pl. restaurắri Vezi definitia »
REPÚNERE, repuneri, s. f. Acțiunea de a repune și rezultatul ei. – V. repune. Vezi definitia »
PUNCTÁRE s.f. Acțiunea de a puncta și rezultatul ei. [< puncta]. Vezi definitia »