REGULAMÉNT, regulamente, s. n. Totalitatea instrucțiunilor, normelor și regulilor care stabilesc și asigură ordinea și bunul mers al unei organizații, al unei instituții, al unei întreprinderi etc., reglement. ◊ (Ieșit din uz) Regulament de ordine interioară = regulament prin care se stabilesc, în cadrul un ei organizații socialiste, dispoziții privitoare la disciplina muncii și în general, la raporturile dintre această organizație și angajații săi. ♦ Norme elaborate de puterea executivă pentru aplicarea și completarea dispozițiilor unei legi. ♦ Totalitatea normelor după care se joacă un joc, un sport etc. [Pl. și: (înv.) regulamenturi] – Din it. regulamento. Vezi definitia »

SUBZISTÉNT, -Ă, subzistenți, -te, adj. (Livr.) Care subzistă, care se menține, care rămâne. – După fr. subsistant. Vezi definitia »

CONCORDÁNT, -Ă adj. Care concordă. ◊ Noțiuni concordante = noțiuni ale căror sfere coincid integral sau parțial; (geol.) strate concordante = strate dispuse paralel unele peste altele. [< fr. concordant, it. concordante]. Vezi definitia »

EFERÉNT, -Ă adj. (despre vase, nervi) care duce în afară de la un centru important, de la un organ. (< fr. efférent, lat. efferens) Vezi definitia »

verbigerant: cu un debit verbal enorm; extrem de locvace; vorbăreț fără oprire Vezi definitia »