DERIVÁRE, derivări, s. f. Acțiunea de a deriva și rezultatul ei. 1. Provenire, rezultare a unui lucru din... ♦ (Lingv.) a) Provenire a unui cuvânt din altul, arătare a provenienței unui cuvânt din altul, b) Procedeu prin care se formează un cuvânt din altul cu ajutorul sufixelor sau al prefixelor; derivație (3). ♦ (Lingv.: în sintagmele) Derivare regresivă (sau inversă) = derivare prin suprimarea unor afixe de la cuvinte deja existente. 2. Operație folosită în calculul diferențial pentru obținerea unei derivate. – V. deriva. Vezi definitia »

STRUJÍRE, strujiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a struji; strujit. – V. struji. Vezi definitia »

EVAZÁRE, evazări, s. f. Acțiunea de a evaza și rezultatul ei; lărgire progresivă efectuată la extremitatea unui obiect. – V. evaza. Vezi definitia »

văieráre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. văierắrii; pl. văierắri Vezi definitia »

SUSTRÁGERE, sustrageri, s. f. Acțiunea de a (se) sustrage și rezultatul ei, sustracțiune. – V. sustrage. Vezi definitia »